Istoricul localităţii

Prima atestare documentaă a localităţii Crăciunelu de Jos se regăseţte la sfârşitul primului sfert al secolului al XIV lea, în anul 1324.
Denumirea comunei derivă de la numele unui localnic, Crăciun, care pare să fi fost conducătorul aţezării, în a cărui casă se spune ca a poposit in anul 1324 Carol Robert de Anjou, regele Ungariei.
Apropierea de oraşul Blaj, unde la sfârşitul secolului al XVIII-lea pulsa o intensă viaţă culturală s-a dovedit benefică sub acest aspect pentru satele componente ale comunei. Conform statisticilor din aceea perioada plasează satele componente ale comunei Crăciunelu de Jos printre puţinele sate aparţinând comitatului Alba în care funcţionau şcoli săteşti.
 
Urme ale vieţii materiale găsite au fost estimate ca datând încă din paleoliticul târziu, neolitic, respective epoca bronzului şi fierului. Astfel s-au descoperit obiecte de cermamică şi podoabe.
Secole de-a rândul începând încă din Evul Mediu ocupaţia de bază a fost agricultura, alături de care s-a dezvoltat creşterea animalelor şi cultivarea viţei de vie, a plantelor tehnice precum şi industria mică şi artizanală. Dezvoltarea ei a fost influenţată de condiţiile naturale favorabile-fertilitatea solului, resursele de apă. Acestea au făcut ca produsele agricole, vegetale şi animale, să asigure atât necesarul de hrană a populaţiei localităţilor componente ale comunei cât şi materiile prime pentru celelalte ramuri economice.
 
Cultivarea viţei de vie pe teritoriul comunei Crăciunelu de Jos a început în sec.XVIII. Iniţial viţa de vie a fost cultivată şi pe terenuri nefavorabile, datorită necunoaşterii tehnologiei. Odată cu înfiinţarea în anul 1945 a Staţiunii de Cercetare şi Producţie Viticolă de la Blaj locuitorii comunei au deprins noile cerinţe agrotehnice şi agrochimice, acest lucru ducând la creşterea calităţii şi a producţiei de struguri.
 
Pe raza comunei Crăciunelu de Jos în 1703 erau 83% locuitori de naţionalitate română iar diferenţa fiind reprezentată de minorităţile etnice. Azi situaţia se prezintă aproximativ la fel, majoritatea populaţiei fiind de naţionalitate română, diferenţa fiind reprezentată de locuitori de naţionalitate maghiară şi de etnie rroma. Portul popular român şi maghiar constituie o mărturie a existenţei localităţilor şi a culturii specifice acestei zone.